Sanzienele
21-24.06.2013
Sarbatoarea Sanzienelor, legata de cultul recoltei, al vegetatiei si fecunditatii, are in ea ceva magic, reunind elemente de crestinism, paganism si vrajitorie. Unii specialisti sustin ca originile sale provin dintr-un cult geto-dacic al Soarelui, dovada fiind desenele lasate de traci, care reprezentau tinere fete inlantuite in hora.
Ardelenii folosesc numele roman de Sanziana (de la Sancta Diana), muntenii si oltenii, pe cel slav Dragaica, pentru a denumi aceasta sarbatoare autohtona, care se praznuieste pe 24 iunie, in ziua Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc in paduri, ascunse de privirile oamenilor.
Ele se prind in hora si "dau puteri" deosebite florilor, buruienilor, acestea transformandu-se in plante de leac, daca sunt culese la momentul potrivit. In noaptea de Sanziene, zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant, cantand, dand rod holdelor, inmultind pasarile si animalele, aparand recoltele. Pot face insa si lucruri rele daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine - femeilor rele le pocesc gura, iar pe barbatii care au jurat stramb ori au facut alte lucruri rele ii asteapta fel de fel de pedepse.
Traditii de Sanziene
In ziua de Sanziene, fetele aduna de pe campii sau din paduri florile galbene numite sanziene, pe care le asaza apoi fie in buchete, fie in forma de cruce, fie impletesc din ele coronite. Cununile si buchetele vor fi agatate pe porti, la usi, la ferestre, pe suri, stupi si vor fi puse in straturile de legume, pentru a ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor.
Fetele tinere, care vor sa stie daca se vor casatori in acel an, trebuie sa arunce pe casa o coronita din sanziene. Daca aceasta se agata de horn, e semn de nunta. Daca vine inapoi, ursitul tinerei se mai lasa asteptat.
Femeile pleaca noaptea in paduri, in locuri numai de ele stiute, pentru a culege plante de leac, pe care le duc la biserica pentru a fi sfintite, purificate de influentele ielelor. Toate femeile care au participat la datina incing apoi o hora, pe care o plimba pe la unele case din sat. Alaiul poarta o cruce mare, Steagul Dragaicei: o prajina inalta de doi-trei metri, cu o cruce impodobita cu flori de sanziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Copiii luati in brate si "jucati" de dragaice vor fi feriti de boala.