1 Martie
25.02-03.03.2013
Cunoscutul snur din fire impletite, de culori albe si rosii, reprezentand simbolul primaverii, norocului si bunastarii a fost si este nelipsit la aceasta sarbatoare fiind daruit indeosebi fetelor si femeilor incepand cu 1 martie.
Semnificatia culorilor alb si rosu sau modul de purtare al acestui snur au cunoscut variante de interpretare de-a lungul timpului sau a zonelor. Rosul a reprezentat culoarea focului, a sangelui, a primaverii, ferea de deochi si era atribuita vietii, deci femeii. Albul reprezenta limpezimea apelor, a albului norilor sau a iernii si specifica intelepciunea barbatului. Snurul insemna impletirea inseparabila a celor doua sexe, permanenta miscare a materiei sau continuitatea vietii dupa moarte.
Cu o vechime de peste 8000 ani, atestata prin descoperiri arheologice, sarbatoarea martisorului a cunoscut un bogat bagaj de obiceiuri cu originea in credintele si practicile agrare.
In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana fie purtat in piept. De el atarnau pietricele de rau vopsite in alb sau rosu, monede de aur, argint sau muguri, flori. Martisorul se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, in crengile visinilor, ciresilor, pe cornul sau macesul inflorit ca sa se faca poame multe, ca sa aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele". Credinta era ca martisorul va fi ridicat spre soare de catre randunele, aducand noroc celui ce l-a pus in pom. Apoi monedele erau folosite pentru a cumpara cas si vin rosu pentru ca toata vara fetele sa aiba fata alba si bucuroasa. Cu alb si rosu se impodobeau si primele oi care intrau in stana sau primul plug iesit la arat.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
La geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Snurul este insotit de mici cadouri - obiecte decorative: flori, animalute sau reprezentativul ghiocel. De multe ori aceste obiecte transmit un mesaj sau urmaresc sa dea gestului o anumita semnificatie. Daruirea unui martisor unei persoane de sex feminin este un prilej de bucurie.